Clătite cu brocoli și cremă de brânză

Un exemplu clasic de mâncare executată cu ce ai prin frigider și care se dovedește a fi fantastică.

IMG_1375Drept pentru care nu am cantități a vă spune, căci din ce vedeți mai jos m-am înfruptat singură, cu mare plăcere și fără nici cel mai vag sentiment de vinovăție. Deși, e cinstit să spun să 2 bucăți- hai, 3- sunt suficiente pentru o persoană. Una cu simțul măsurii, ceea ce eu nu-s întotdeauna. Am, totuși, o scuză, reci nu-s la fel…..

  • 4 clătite;
  • ceva brânză de oaie + ceva smântână lichidă + ceva cașcaval – cât se se lege o cremă strânsă;
  • câteva buchețele de brocoli;
  • ceva cașcaval de se topește fain, frumos – din cel folosit și mai sus;
  • piper, negru și din belșug, proaspăt măcinat;
  • unt – de fațadă, de fond de ten.

 

IMG_1382Clătitele se ung cu crema de brânză, se pudrează cu piper, se așează cu dichis și simț artistic felii de brocoli fierte în prealabil. Se rulează cu măiestrie, se așează într-un vas termorezistent, se parțial-acoperă cu felii de cașcaval, se pune și puțintel unt, se râșnește piper. Stă la cuptor până se topește cașcavalul și totul arată numai bine de savurat.

IMG_1384

 

 

Ponturi:

  • merge și cu ciuperci tăiate felii subțiri, doar ca ele vor lăsa zeamă. Nu-i bai, e doar bine de știut, stă la cuptor până la evaporare. Alt gust, altă savoare și la fel de bune prietene cu brânza și piperul.

Am zis!

Linte cu afumătură

Lintea este una dintre primele plante ”domesticite” de om, mâncăm linte de 9.000-13.000 de ani, dinainte să facem vase de lut. Numele său latinesc, atât de plastic – lens culinaris – ne vorbește despre aspectul său de lentilă. Există mai multe varietăți, cele mai răspândite fiind cea roșie – mică și devreme sfărâmabilă și cea verde, Puy, potrivită pentru mâncărici și salate.

IMG_1368

Parte importantă a bucătăriilor vegetariene, fiind bogată în proteine, fier, magneziu și fosfor, extrem de plăcută în combinație cu legume și condimente variate – indienii o folosesc intens, are totuși o slăbiciune, purcelul – afumat ori doar sărat, cu grăsimea sa cu tot. Jane Grigson, în cartea sa Vegetable Book, spune că cel mai potrivit mariaj ar fi vânatul – căprioară, iepure, fazan, potârniche. N-o contrazicem, că nu am încercat.

Revenind la amorul dintre purcel și lintea, verde în acest caz, căci e iarnă și ne dorim mâncăruri consistente, iată o variantă preferată de mine.

Materie primă: pentru 4 persoane (sau una luată câte 4)

  • linte verde cam doi pumni de plugar, să fi fost 200 g;
  • afumătură de purcel – cam 300 g de oase garf afumate;
  • 2 cepe durdulii, ardei asortat mărunțit, de la congelator destul, să fie;
  • sare, piper, amestec condimente cam 1 linguriță- vă povestesc mai acana;
  • topitură de purcel – 1 lingură.

Lintea o pui la fiert cu apă încă odată volumul ei, cam 1/2 oră, apoi stingi focul. În topitura de purcel călești ceapa, la foc mic, acoperită și cu un praf de sare, pui și ardeii, mai lași să nădușe. Pui apoi oasele despicate mai mărunt, adaugi apă, pui capacul, lași să fiarbă. Te mai învârți prin casă, te mai uiți în cratiță, mai pui apă, tot așa. Când verifici cu o furculiță starea de agregare a cărniței de pe oase și zică că, gata, cedează, scurgi lintea și i-o trântești afumăturii în cap. Mai pui apă și capacul, pui și condimente (vezi mai la vale) le lași să negocieze, să se înțeleagă, până când lintea e făcută și carnea fiartă bine. Scoți carnea de pe oase și o returnezi lintei, verifici starea de umiditate, verifici gradul de condimentare. E gata deci e gata.

amestec condimente 

De la o supă de păstârnac luată din cartea d-nei Grigson de mai sus (care nu-mi plăcu) m-am ales cu vreo lingură de amestec super genial, despre care ea spunea că merge cu lintea și spanacul. De spanac nu zic, că nu știu, dar garantez pentru relația conjugală cu lintea.

  • 1 lingură cu vârf boabe coriandru;
  • 1 linguriță rasă semințe chimen;
  • 1 chilli uscat sau 1/2 linguriță fulgi chilli;
  • 1 linguriță curcuma;
  • (m-am pus că nu aveam) 1/4 linguriță schinduf măcinat.

Chimenul și coriandrul se pun într-o tigaie fără ulei, se lasă să se încingă, se macină apoi în mojar sau în râșniță electrică și se amestecă cu cele măcinate. Se pune într-un borcănel ce se închde bine și se folosește după gust.

Ce merge pe lângă:

O felie de pâine cu semințe, de casă în cazul meu. Ar merge și un bol de orez și ceva ardei iute alături.

Ponturi:

  • evident că poți folosi un ciolan afumat, sau o cantitate mai mare de oase afumate, cantitatea de carne de pe ale mele – cam 3/4 de cană – m-a satisfăcut complet
  • ai grijă la sare, afumăturile au destulă
  • schinduful (fenugreek pre englezește) se găsește la plafar, pe post de ceai, semințele triunghiulare amintesc de curry, cu siguranță intră în compoziția acestui mix
  • n-am pus nici pastă de tomate și nici pătrunjel verde la final pentru că gustul era rotund, plin, fără alte nevoi, dar voi puteți pune.

Am zis.

Singur în bucătărie, singur la masă

Alone in the Kitchen with an Eggpladescărcarent, Confessions of Cooking for One and Dining Alone editată de Jenni Ferrari-Adler este o compilație de dezvăluiri asupra tabieturilor legate de ce și cum mănâncă oamenii când sunt singuri – nu neapărat singuri ca stare generală, dar și ca stare temporară.

Cum probabil oricui i s-a întâmplat să fie de unul singur pentru o perioadă de vreme și cum cu toții trebuie să mâncăm, aceste mărturisiri oneste și amuzante – dulci-amărui, mai curând- sunt citibile dintr-o suflare, mereu cu zâmbetul pe buze și cu o nouă perspectivă asupra importanței pe care procesul de pregătire a mesei îl are în viața nostră.

Deși cei care gătesc probabil că sunt de acord cu aserțiunea că adevărata bucurie rezidă în a găti pentru alții, aceasta nu trebuie să ne dezarmeze când ne găsim singuri în bucătărie și singuri la masă. Probabil că cel mai mare obstacol ridicat de această situație – în afară de lipsa convivialității care face deliciul meselor în două (măcar) persoane – este reducerea cantităților de materie primă în consecință. Știm că mâncarea ”la cazan”, gătită în cantități mari e ca mai bună. Întreabă orice bărbat care a făcut armata despre fasolea de la popotă, întreabă pe oricine a obișnuit să mănânce la vreo bombă care pregătea cea mai grozavă ciorbă de burtă din târg. Căci da, când este vorba de mâncăruri gătite lent, pentru ore și ore, cred că este adevărat. Cu toate acestea, nu trebuie să renunțăm. Există o mulțime de feluri de mâncare grozave parcă gândite pentru o persoană: paste, stir-fry, fripturi cu salate alături, etc; sau pentru 2 persoane (ce rămâne e pentru pachet, sau pentru altă dată).

Din cartea acesta am ales pentru voi confesiunea Norei Ephron:  Cartofi și iubire – câteva reflecții Continue reading

Supă de gâscă, cu tăieței de casă și brânză

Dintre toate galinaceele de pe piață doar găina poate produce o zeamă bună – că nu-i degeaba vorba – restul puilor de prin cutiile frigorifice neavând nici un talent în această direcție, iar pe durdulia găină n-o prea mai văd pe nicăieri. Deci când îmi doresc supă de pasăre, mulțumită vecinilor unguri, îmi îndrept atenția spre rață și gâscă. Și pentru că supa nu are noimă fără tăieței – mint, merg perfect și găluștele – și nu e rotundă fără ceva telemea de oaie untoasă care să se topească lasciv contopindu-se cu zeama, făcu-i spre bucuria-mi, una.

IMG_1365N-am nici cea mai mică idee cărui mâncău genial i-a venit ideea să împerecheze supa de pasăre cu brânza, dar știu că i-a ieșit. Eu am primit pontul de la un prieten – a cărui familie era divizată în privința lui – și al cărui tată o mânca astfel, fără ca să fie și atunci o tradiție de familie. E deci o chestie de gust, îți place ori ba.

În bucătăriile românești combinația este inexistentă, eu cel puțin nu am găsit nici o urmă, dar în restul lumii brânzeturile sunt folosite la ridicarea tonusului mâncărurilor de legume, inclusiv a supelor. Cu toate acestea varianta supă-pasăre-cu-brânză n-am întâlnit-o până acum nicăieri.

IMG_1367Materie primă: pentru 4 persoane (la ghiceală vă zic, că asta e doar pentru mine)

  • o aripă de gâscă ciopârțită cu toporișca în bucăți potrivite;
  • o cepuță, un morcov svelt și un păstârnac pe potrivă, o jumătatea de tulpină de țelină (apio și facultativă;
  • tăieței – vreo două mâini sau cât vă place;
  • boabe piper, o frunză de dafin, pătrunjel verde;
  • telemea de oaie grasă și dacă se poate și ușor picantă – acu’ nu-i musai, dar vă provoc să încercați, serios!

Adună grăsimea de pe pielea gâsculiței și pune-o la topit în olița în care prestezi supa. Pune puțină apă, pune și capacul și lasă focul mic, să se topească. Cred că deja știi că până acum ar trebui să ai gata legumele: curățate, spălate și tocate – cum le vrei, eu le vreau zaruri mici, brunoise în jargon culinar. Și dacă-s gata le pui frumos în grăsimea topită, le dai un praf de sare și le lași la foc mic, cu capac, să transpire puțin și să se înmoaie. Le mai vizitezi cu o lingură de lemn din când în când. Când te plictisești sau ți se pare că-s gata, pui apă rece – 1,5 litri – și aripa de gâscă. Dai focul ceva mai mare și pândești oala ca să iei spuma. Când zici că nu mai face, pui câteva boabe de piper, frunza de dafin și încă puțină sare, acoperi și lași la foc mic să fiarbă orătania. Nu ai voia să ți se facă foame înainte de 2,5 ore, că nu-i gata mai repede. Când carnea vrea să părăsească oasele, scoți bucățile și alegi carnea de pe ele. O returnezi supei, pui tăiețeii, mai fierbe 15 minute. La sfârșit verifici asezonarea, stingi focul și adaugi pătrunjel tocat mărunt (eu am pus și câteva frunzulițe de apio). O lași acoperită să-și tragă sufletul. Când o pui în boluri și o dai la masă tragi aproape și brânza. Pui câtă vrei, o plimbi să se topească – supa trebuie să fie fierbinte – guști, mai pui, guști, apoi te oprești din gustat și te pui serios pe mâncat.

Afară sunt -6 grade, din castron ies aburi și fiecare lingură de supă care își caută drumul spre stomac e o adevărată încântare.

Ponturi:

  • Carne de rață și gâscă găsești la Auchan și pe la Obor. Aceeași rețetă merge și cu spate de rață, dacă preferi.
  • De pe o aripă nu vei obține prea multă carne, dacă ești mai carnivor poți pune două. Pachetul pe care l-am cumpărat avea 3 aripi.
  • Dacă n-ai tăieței de casă nu disperi, pui orice paste cu ou ai și/sau preferi.
  • De nu-ți place brânza de oaie poți încerca cu una de vacă, grasă musai, dar eu nu garantez rezultatul.

Am zis.

 

435 grame de pulpe superioare de pui, fără piele și os

IMG_1351Ieri, într-o zi fragedă-fragedă de 2015, am scos din siberiada combinei frigorifice un pachet pe care scria ”435 g pulpe superioare pui fără piele și os”. Îmi aminteam când le cumpărasem – fusese ofertă la Lidl – jumătate le congelasem, jumătate le pregătisem nu-mi amintesc cum. De doua zile învârteam pe toate părțile – mental – pachetul cu cele 4 pulpe dezpielițate și dezosate și mă gândeam ce avea să se întâmple cu ele. Fără os și piele grătarul ieșea din discuție, fâșiuțe în varii sosulețe/curry-uri/korme nu mă interesa, pentru stir-fry era prea mult……Ce să fac, ce să-i fac?

Soluția a venit de la sine, așa cum se cade, după întrebarea: ce mi-am dorit în ultima vreme. Simplu, rulade. La cuptor, cu cașcaval în burtă și șuncă pe spinare. Daaaa. Și mai ce? Încercăm și niște prune uscate-afumate, dar niște nucă pisată mare pentru factorul crunchy? Am ales, după deliberări furtunoase în spatele ușilor închise, simplitatea unor căței de usturoi și a tarhonului – uscat, că așa e viața.

IMG_1353

 

Materie primă – pentru 4 persoane, sau doar pentru una, cu repetir.

  • 435 g pulpe superioare pui, nude și desfăcute;
  • 200 g șuncă presată, tip Praga, cu suprafață cât mai mare, feliată foarte subțire;
  • cașcaval care se topește fain-frumos, prea puțin sărat;
  • 2 căței mari de usturoi feliați;
  • ceva unt;
  • tarhon, sare, piper.

Se încinge cuptorul – 160 grade, să zicem.

Pulpele se toaletează scurt, se șterg și se lasă masate cu ciocanul de șnițele pentru egalizare. Primesc și un praf de sare pe toate părțile. Pe fiecare bucată se pun felii de usturoi, se presară tarhon, piper negru măcinat mai mare fără sfială și feliuțe de cașcaval. Se rulează rapid, să n-aibă vreme de fițe, se învelesc în felii de șuncă (se fixează cu scobitori dacă este cazul) și se așează delicat într-un vas termorezistent. Li se aplică un nou strat de piper măcinat și câte un cubuleț de unt, ca o cremă de protecție. Pune și un strop de apă, adică o lingură-două. Intră în cuptor unde stă cam o oră, dar nu-l uiți acolo.

Peste vreo 15-20 de minute vii, că prea miroase bine, scoți vasul și ….. surpriză. Cașcavalul a evadat și face bălți galben aurii care respiră în untul topit. Nu te necăjești, că n-ai de ce. Iei cu lingura cașcavalul topit și-l așezi pe rulade, se va gratina cumva, dar delicios. Profiți de ocazie și de intimitate și îmbăiezi fiecare ruladă cu sosul de unt-cașcavalos. Repeți figura de încă vreo 3 ori până șunca dă semne grave de arsuri solare pe alocuri iar temperatura puiului a ajuns la 60 grade. N-ai termometru sondă, nu-i bai, într-o oră și 10-15 minute n-are cum să nu fie gata.

Ce merge pe lângă, pe dedesubt, etc:

O garnitură neutră ar fi cuș-cuș, eu am încercat cu orez basmati fiert, că aveam rămas. Dar, probabil cea mai potrivită garnitură – că tot avem cașcaval-unt-usturoi – ar fi câteva (sau mai multe) buchețele de brocoli care au trecut pe la saună câteva minute și pe care atingerea sosului grăsuț și parfumat nu va întârzia să le pregătească pentru papilele domniilor voastre.

Eu am mâncat cu murături asortate, dar o salată la fel de asortată i se va potrivi de minune.

Ponturi:

  • Gustați șunca și cașcavalul ca să știți câtă sare puneți pe carne;
  • Nu vă zgârciți la piper, vă rog? Nu va fi iute, ci genial de aromat;
  • Vreți să păstrați cașcavalul captiv? Aveți două variate: folosiți piept de pui care e mai docil la subțiat și închideți capetele sau suprapuneți parțial feliile de carne și rulați dintr-o bucată. Sincer, cred ca îndemânarea necesară celei de-a doua variante e demnă de cauze mai bune. But, it’s you meal, you choice.

Am zis!